Rămân doar eu…eu şi pianul
O ultimă petală prăbuşită
Ale mele picioare…
Este târziu şi totuşi…
Atât de multă lumină
Noaptea rămâne pitică,
Ochii fără somn…
Clape, înaintez…
Clepsidra are mai mult nisip decât marea
Tic-tacurile…cresc şi.. cresc
Descresc umbre, înverzesc frunze prabuşite
Zâmbesc suflete.
Mâini fragede…
Bunica se naşte…
Se oglindeşte în pian.
După toamna asta…vară, primavară…
Iarna…poţi face oameni-de-pământ…
Sfânt pământ cald…
Împodobim arbori, păduri…
Ritm de sărbătoare cu instrument
Rămân doar eu, pianul şi timpul…
via http://citesteasta.ro/8128/plimbare-prin-eternitate-4/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=plimbare-prin-eternitate-4
No comments:
Post a Comment