Pământul trăiește lumina aprinsă
Când îngeri păzesc semizei
Se-nalță privirea văpaia apusă
S-adapă în liniștea pașilor tăi.
Genunchii se-așază pe creste divine
Cu ochi lumânări plâng glia senină
În pașii femeii doar moartea strigase
Răsună aleasă să-și ceară iertare.
E roșie femeia doar glia răsună
Mirarea se coace târzie străbună
s-adapă de urmă și trage a moarte
pe cerul iertării doar visuri împarte.
De Luminița Cojoacă
via http://bit.ly/1AaqGOm
No comments:
Post a Comment