Simţi că ţi se taie respiraţia chiar atunci când mai ai foarte puţin până să ajungi la destinaţie.
Simţi că îţi cedează toţi muşchii, toate vertebrele şi toate articulaţiile numai cu gândul că ai ajuns atât de aproape şi că mai ai incredibil de puţin.
Parcă nimic nu te mai motivează.
Cred că pur şi simplu viaţa asta e inspirată din jocuri video şi nu invers. Totul e pe nivele.
Începi prin a fi mic şi slab şi încerci să-ţi găseşti locul, să te strecori pe undeva ca să avansezi cumva.
Şi o faci. Progresezi. Ai trecut de primele nivele, eşti undeva pe la 16 şi jocul începe sa se complice. Apar personaje noi de care nici în basme nu ai auzit, totul e mai intens şi acţiunea se desfăşoară pe atât de multe planuri că nici nu le mai poţi face faţă.
Te opreşti.
Inchizi ochii.
Numeri până la 10.
Ai trecut de nivelul avansat… lupţi, te chinui, omori oameni în jurul tău, pierzi prieteni, îţi faci alţii. Separi cercurile vechi de cele noi şi realizezi că sunt prea multe.
Renunţi la cei la care nu trebuia şi când vrei să te întorci e prea târziu.
Oscilezi între 3 lumi diferite: prieteni, familie şi câteva perechi de ochi de care crezi că te-ai îndrăgostit.
Vrei sa faci ordine dar totul se petrece prea repede încât nu ai timp să mai alegi.
Iubeşti pentru o perioadă sau cel puţin crezi că iubeşti. Până descoperi o altă iubire care îţi pare a fi mai puternică şi mai intensă.
Faci nenumărate greşeli pentru iubirea asta nouă, dar ea vine la pachet cu alte cercuri din care nu mai poţi ieşi.
Imaginea e tot mai sacadată, calitatea e tot mai proastă şi oamenii continuă să intre în viaţa ta.
Deja nu mai sunteţi la acelaşi nivel.
Unii au ramas in urmă, alţii sunt prea în faţă şi cei mai deştepţi dau restart.
Printre cei deştepţi te numeri şi tu, desigur.
Alegi să iei jocul mai în serios decât realitatea şi ramâi blocat acolo.
Îţi vinzi sufletul pentru jocul ăsta şi realizezi că ai investit mai mult în ce era acolo decât în iubirea pe care ţi-o purta ea.
De data asta ea pleacă, tu te decizi să dai restart şi e prea târziu… e obosită şi o dor ochii, plămânii, ficatul şi mai ales inima.
S-a plictisit de jocul ăsta în care nu vă sincronizaţi nicicum.
Poate n-a fost sa fie…
via http://bit.ly/1Gs5HJ8
No comments:
Post a Comment