Cuvânt

Frânturi de veac se-aşează-n noi

Prin clipe certe de eternitate.

Pare că timpul uneori s-a scurs şuvoi

Ca o cascadă infinită de etape.

Lăsăm în urma noastră paşi pierduţi

Şi nu putem să-ntoarcem astăzi timpul.

Sunt oameni dragi ce nu poţi ca să-i uiţi,

Sunt lucruri efemere ca şi vântul.

De-aceea doar peniţa timpului mai lasă

Amprenta gândurilor nu demult apuse

Şi doar privim senin, dar cu-ndrăzneală-n viaţă

Clepsidra amintirilor trecute.

Fie ca Demiurgul să aibă-n grija Sa

Spiritul viu şi liber al umanităţii,

Iar dascălii vor fi lumină-n calea Ta

Pe-albastrul nesfârşit al purităţii.

Mirela Ciolacu

Profesor

via http://bit.ly/1rJNhgf