O voce !!!

Într-o oră târziu o voce mă trezeşte.

“Ia-ţi pixul, ridica-te şi creşte.”

Eşti capabil să schimbi oamenii şi lumea.

Tu nu eşti una cu giurumea.

Iau pixul, trag aer în piept şi mă gândesc.

E pură realitate sau doar înnebunesc.

Nu! E realitate că toate rănile mă dor.

Un sentiment chinuitor, pe care îl ador.

Iau pixul şi plec pe-al meu drum.

Pavat cu vise sparte, iluzii şi mult fum.

Vocea din cap, iar îmi şopteşte.

” Priveşte în faţă, din drum nimic nu te opreşte.”

Vocile din cap vorbesc nimic întâmplător.

“Îmi zic că sunt diferit sunt visător.”

Amintiri neintalnite îmi apar în faţă.

Rănii îmi apar pe corp din altă viaţă.

Inima se opreşte e linişte surdă.

Vocile strigă nu are cine să le audă.

Mana amorţeşte, pixul nu mai scrie.

Doar un alt sentiment care nu se poate descrie.

Şhhhh se aude cum inima bate pe foaie.

Bate cu o putere care te înmoaie.

N-am inima în piept, dar oare cum respir?

Oare poezia a devenit un elixir.

Stau şi mă gândesc mai sunt o fiinţă umană ?

Sau sunt doar o amintire pe o coală.

Nu am un răspuns, dar mâna tot scrie.

Nu pot fi doar o amintire pe o hârtie.

Iau inima în palma o vâr adânc în piept.

Nu pot să aştept, să am vrun regret.

Îţi dau puţină arta pulsând din miocard.

Alt orizont care îl văd de sus de pe catarg.

Scos inima din piept periodic, să se mai hrănească.

Îi dau poezie pură ca să mai trăiască.

Prea puţini care înţeleg a mea artă.

Mai puţini cei care văd adevărata hartă.

Andrei Adrian Ionut

Stundent

Jud. Olt

via http://bit.ly/1ovPZEo