Cobor în iad, pe o spirală care e doar dus, e fără întors, este fără suiș, pe această spirală se poate doar coborî, este Spirala Cianurilor. Dar vai! odată coborât nu mai ai încotro, nu mai poți urca , trebuie să cobori, înspre un iad ce miroase groaznic a gaz de șist. Am ajuns fără voia mea pe drumul către iad, cazând printr-o gură de canal a cărui capac era lipsă, fusese șterpelit. Ajung în iad și-l aud pe Scaraoțchi râzând și mă cutremur: este hohotul băsescian.Visez a iad, visez însă a realitate. Iadul este realitate, o realitate adusă de cianuri și gaze de șist. Iadul este cianură și gaz de șist. Mor de sete, dar nu găsesc pic de apă. Și dacă aș găsi cu siguranță ar conține cianură și n-aș putea-o folosi la nimic. Nici măcar să mă spăl că mi-ar arde pielea, fața, ochii, părul. Cianura aceasta a ajuns în iad. S-a scurs din paradisul terestru prin straturi, a distrus întâi paradisul. Iadul a primit bucuros această veste. Cianura este un oaspete de vază în iad. Șisturile bituminoase se folosesc pentru smoala din cazane, se toarnă în cazane. Pe cazane scrie Made in China. Iadul are o formă ciudată, parcă niște cercuri concentrice, terasate, se stratifică unele peste altele și asamblează un con cu baza răsturnată în sus. Și curge multă, multă cianură. Cu cît cobori înspre ceea ce ar trebui să fie vârful conului, cercurile se îngustează iar căldura e mai mare și acolo zac cei mai păcătoși. Aceeași formă ciudată o au și cazanele, dar și cupele din care dracii beau ceva, beau aur topit și cianură. Pare un cocteil Molotov ceea ce beau ei. Și foarte ciudat, dracii se hrănesc, mănâncă bancnote, mănâncă bani, de nu se mai satură și pe nări aruncă gaz de șist. Vorbesc cu precipitații, împroșcându-ne cu cianură. În loc de ochi, au niște monede pe care și le scot din când în când și rânjind le mușcă pentru a se convinge că sunt de aur, apoi satisfăcuți le pun la loc în orbitele alea înfundate. Și mai ciudat, deși dracii nu seamănă cu nimic ce trăiește acolo sus pe pământ, fețele lor strâmbe îmi par cunoscute, dar nu știu de unde. Cazanele sunt acoperite cu … capace de canal furate, care zac aici în topitoriile iadului, aici au ajuns. Mă întreb de unde le-au procurat și prin intermediul cui. Oameni buni, nu mai furați capace de canal că ajungem toți în iad! Capacele sunt prevăzute cu patru găuri prin care păcătosul să mai poată respira o gură de gaz de șist, iar cele patru găuri corespund celor patru gheare ale dracilor care, ca un cârlig, mai apucă din când în când de capac ridicându-l să vadă cum o duc păcătoșii. Întreb un drac ce pot face să nu ajung în cazanul cu cianură și îmi spune că acum e prea tîrziu, că trebuia să fac ceva împotriva cianurilor cât eram pe pământ. Mă aruncă în cazanul fierbinte și îmi trântește în cap cu putere capacul de canal. Furat.
Mă trezesc. Respir ușurat. Sunt în patul meu. Ies la geam la balconul de la etajul opt unde locuiesc să mă conving că totul nu a fost decât un coșmar. Și văd pe niște blocuri niște afișe electorale, și îmi trec fiori reci pe șira spinării: cei ce zâmbesc de acolo din afișe seamănă izbitor cu dracii din vis. De fapt sunt chiar ei, același rânjet perfid, aceleași orbite înfundate, parcă îi și văd dând pe gât cianură și mâncând bani. Parcă ar avea mai multe guri, toate strâmbe, una dintre ele afișând un zâmbet fals prin care mint cu nerușinare, iar celelalte parcă s-ar contrazice între ele și corespund toate cu același stomac care parcă nu se mai satură. Apoi văd la TV că țara a fost împînzită de sonde de gaz de șist și că mii de camioane încărcate cu cianură tranzitează zilnic țara. Câteva accidente rutiere în care sunt implicate aceste camioane și care se transformă în adevărate dezastre ecologice se produc la intervale regulate. Pe râurile țării curge cianură. Țara a fost complet defrișată spre a face loc proiectelor miniere. Nu mai avem nici faună, nu mai putem ieși la pescuit niciunde, nu mai avem un loc unde să ne petrecem vacanță, țara a devenit în scurt timp aridă, la robinet curge doar apă reziduală. Relieful s-a transformat parcă peste noapte iar alunecări de teren și inundații de proporții se produc aruncând cianuri peste tot și nimeni nu este tras la răspundere. Vreau să mă întorc în iad, prefer iadul în iad celui pe pământ.
De Nicolae Tomescu
via http://bit.ly/1pafkDt
No comments:
Post a Comment