Thursday 13 March 2014

Veșnicia unei clipe

E seara-n asfințire,

Și plină-i de povești

Luna printre stele,

Cînd tu în cale-mi ieși.


Frumoasă ești în noapte

Și-n ziuă, ca atare.

Din zări nemărginite

Îți duci pasul agale.


Iar cerul de deasupra,

Sub noi e doar alee

Spre lumea inocentă

Din pieptul tău, femeie.


Și stelele din juru-mi

Își caută stăpînă.

Eu, neatent din fire,

Te țin deja de mînă.


_Ah, ochii tăi, iubito,

Meleagurile mele,

Povești fără de capăt,

Și zei pe toate cele.


Ascultă cum se tremură,

În gînduri vinovate,

Dorința mea umană,

Tăcerea ta din noapte.

_Ce-aș putea să spun,

Cînd noaptea peste mine

Și-a semănat magia

Prin sufletul din tine?


Eu n-aș dori să-ncerc,

Și nici curaj să pot

Să-ți dăruiesc cuvinte,

Cînd tăcerea-nseamnă tot.


Pe chipul ei, aievea,

Rătăcesc poeme,

Și-n eul meu, poetic,

Cuvintele supreme:


_Mă simt dator, copilo,

În clipa cea de față,

Să-ți fur o sărutare

Din cufărul cu viață.


Îți dau un an la schimb,

Sau zece, cum ți-i placul,

Dar lasă-mă să-mi duc

Cu tine, o clipă, veacul.


Cu ochii ei cei galeși

Și plini de gingășie,

M-acoperă cu farmec

De sfîntă veșnicie.


_Ascultă, tu, tăcerea,

Și las-o să vorbească,

Eu nu vreau veșnicie,

Ci viață omenească.


Eu nu vreau să-mi furi

Sărut, din datorie,

Eu pot să-ți dăruiesc,

O lume, numai ție.


Doar ține-mă de mînă

Și-n clipa ce-o să vie,

Căci astfel noi trăi-vom

O altă veșnicie.



Cibric Denis




student






via http://bit.ly/1cAIlYY

No comments:

Post a Comment