Wednesday, 12 March 2014

Iarna din inima mea


E iarnă absolută în inima mea

Păduri imense de gheață au pus stăpânire pe ea.


Am sufletul greu,

Plin de zăpadă, dar cine…, cine este capabil să vadă?


Pieptul alb infinit mă apasă,

Mă uit în jur…, nu e nimeni în casă.


Sufăr imens de-o poveste nespusă

Singură…, zac pe un pat de durere răpusă.


Unde e el, ce face, cu cine…

Oare… oare se mai gândește vreodată la mine?


Lacrimile-mi curg nenumărate la vale

Și imediat se tranformă-n superbe cristale.


Cristale de gheață ce intens strălucesc

Unde ești iubire, cum… cum să te găsesc?


Mă uit într-un punct fix pe tavan,

Ce văd, ce este, oare-i un cal năzdrăvan?


Și dacă îi cer la el să mă ducă?

Shhhhhh, taci!..șoptește o voce… ce vezi e-o nălucă.


Ce febră ai, și ce nefericită…

Stai, nu te zbate… Nu plânge, iubită.


M-auzi? Sunt aici, nu plec nicăieri fără tine

Tu… ești esența vieții, ești totul pentru mine!



Cristina Gherghel









via http://bit.ly/O14g0G

No comments:

Post a Comment