Thursday 9 January 2014

Magia nepătrunsului


Sunt şi eu cuprins

în pântecul balenei uriaşe a lui Eliade,

în pânza unui păianjen „serghian”,

într-un joc al ielelor

şi al gorilei politice

avide de putere…

Seneca îmi şopteşte la ureche:

„Afundă-te în tine însuţi!”-

conştiinţă surdă şi absurdă.

Zâmbesc Cerului-tată,

Lacrimile cad tainic în pântecul Mamei-pământ.


Râmă! Râmă-n continuare!

Astrele cerului au pălit de mult…

Râmă! cu siguranţă

vei regăsi astrul

în solul de apă sărată.

Râmă în nepătruns,

ai speranţă!

Sunt doar vreo 6000 de kilometri

de pulbere

de oase ancestrale descompuse

de Timpul

trecând.


Şi ce ?

6000… cifre alipite fugar,

relativ.

Mă aflu în mine:

eu sunt Divinul

în astrul absent…

Timpul fugar

îmi joacă feste:

senectutea!


Mă regăsesc.

Am pierdut puterea.

Zeiţa Kali m-a zdrobit

cu piciorul fermecat

al Gangelui;

doar inima-mi

mai poartă inefabil,

ca stigmat al unei iubiri nepermise,

talpa cu opt spiţe

a iubitei zeiţe.

Iubito, îţi simt părul negru

şi decolorat de plângerea fiilor pierduţi,

aroma orientală a corpului

penetrabil.

Mă eviţi, nu doreşti

să mi te arăţi precum o revelaţie

divină , esoterică.

Nu e nimic.

Am cumpărat Ramayana…

Acolo, pe raft, te voi zări mereu

printre filele descompuse

aşa cum te-am crezut mereu…

cu fiecare filă te simt mai aproape,

mai aproape de tine, de Adevăr:

O, Shiva, de ce mi-ai luat

chipul?…


Şofranul e gata

să însemneze frunţile sferelor:

un stigmat iluzoriu al mâinilor sale.

Am regăsit-o,

ştiu că e acolo… a mea…

Tălipile de foc dansânde

amintesc

de facerea lumii, de creaţie!

Aşa am fost cândva şi eu?

O simplă scânteie sădită de ea

în ţărâna

nebună?


Nesiguranţă.

Mi-e silă de tot!

Iubesc pe nimic,

îmi vine să-mi zdrobesc trupul cu pietre,

poate aşa voi fi liber de ea.

Aş vrea să plec,

să-mi uit carnea în drum,

dar m-am gândit să-mi iau ca amintire

scheletul animat

de suflarea ei…

însă pe drum m-am prăbuşit,

am uitat că existenţa

mi-e asigurată de câţiva

nervi, muşchi şi vase sanguine…

sau poate

ea mi-a blestemat până şi mineralul

cu omnipotenţa sa?



Raluca Roxin


Elevă

Bihor





via http://citesteasta.ro/8307/magia-nepatrunsului/?utm_source=rss&utm_medium=rss&utm_campaign=magia-nepatrunsului

No comments:

Post a Comment