Prizonier

Mă priveşti cu ochii albaştri aiurea,
Mă măsori cu privirea şi mă pierd cu firea,
Mă simt ca­ntr­o cuşcă cu cheia de gât,
Între gratii şi tine există un lacăt.
Cu sunete stranii mă trezeşti din visare
Şi râzi ca nebuna! Doresc evadare!
Cu o mână încerc să smulg cheia de fier,
Dar mâna­i de piatră… Rămân prizonier.
Azi tu ai cheia şi te pierzi printre fluturi,
Porneşti către altul, alt suflet sa tulburi;
Şi te vezi diafană, legendar curcubeu
Printre ploaie şi soare răsari ca un zmeu.
Eu te rog disperat, în genunchi dacă vrei,
Pune­mi mâna pe ploape când ochii mi­s grei!
El se dă amanet şi mai crede­n minciună,
Şi se vede liber când nebuna­l subjugă.
O femeie ca ea e dorința supremă
Când bărbatul trăieşte din extremă­n extremă.
Prizonierul mai speră la un soare de mai,
Că femeia­i divină, parcă ruptă din rai,
Libertatea să­i dea, în lume să plece,
Şi mai speră­n iluzii şi în vorbe mărețe.
Însă uită că nebuna nu ştie de glumă
Şi când el vrea să plece, ea vrea să rămână.

Tudorache Nicoleta Daniela

Economist
Prahova

via http://bit.ly/1L8jnS3