Mai zilele trecute a avut loc,la nivelul cel mai înalt al țării,o reuniune de taină cu participare selectă. Demnitari guvernamentali,senatori,deputați,consilieri prezidențiali,directori și manageri generali,șefi de cabinete,adjuncți de tot felul și,desigur,obișnuiții ajutori de băgători de seamă. Nu au lipsit degustările. Rachiu de casă,vin de Bohotin,fudulii perpelite în țiplă,grătare în sânge și,la sfârșit,ciorba de potroace. Toate aghesmuite cu șampanie roze. Să nu-și vâre cumva coada necuratul unde nu trebuie. De taină fiind,despre reuniunea în discuție s-a aflat încă înainte de a începe. Din surse. De presa de toate nuanțele. Care,dezinteresată cum e,a decis să pună la dispoziția opiniei publice,avidă de politică cu orice preț,toate amănuntele. Nu pe gratis,se înțelege. Pentru un plus de audiență.
Tema dezbaterii nocturne a fost una singură. Domnilor!… a început grav înaltul demnitar aflat în fotoliul de președintele al prezidiului reuniunii. Va trebui să stabilim cu certitudine un lucru. Unde ne aflăm situați cu țara. Păi… își dădură coate unii. Cum unde ne aflăm !? Pe malurile Dâmboviței,stimate domn. La gurile Dunării și pe crestele arcului carpatin. Ce naiba,nu mai cunoaștem nici geografie? Un pic de decență,stimați colegi,li se puse pumnul în gură cârcotașilor. Nu spune nimeni că ne-am afla la dracu în praznic. Despre locul pe mapamond al plaiului nostru mioritic e la curent și țâncul aflat încă în scutece. Nu asta-i problema Dar nu citiți presa,măi fraților ? Unii dintre ziariști susțin că ne aflam la pământ cu toate,în timp ce alții,și mai căpoși,insinuează că ne-am găsi în aer. Auzi,domnule! se indignă prezidentul. Aerieni va să zică În fond și la urma urmei,admise el, treaba dumnealor e să trăncănească. Problema noastră e alta. Să stabilim cu certitudine unde ne aflăm de fapt ? Pentru asta ne-am adunat. Ei ?
După discuții aprinse,stinse cu un păhărel-două de vin vechi de peste două decenii,din trecutul regim,s-au desprins câteva concluzii. Stimați colegi,a spus unul cu capul nițel cam pătrat,treaba e oablă. Ca să nu fie cu supărare nici de o parte nici de alta,trebuie să admitem,imparțiali fiind ca tot românul, că suntem și în aer și la pământ. Cum așa !? au sărit ca arși cei mai mulți. Nu se poate,domnilor.. Ori suntem în aer,ori la pământ. Altfel nu se poate. Am putea fi acuzați de duplicitate. Un pic zăbavă,băi fraților! se auzi vocea de bas a unui eminent inginer agronom. Problematica în discuție nu e chiar așa de complexă pe cât pare. Să luăm,spre exemplu,agricultura. Dumneaei nu poate fi decât la pământ. Sau chiar sub pământ am putea spune. Îngropată de-a binelea. Cine a văzut agricultură suspendată în eter? Are dreptate colegul,se înscrise la cuvânt un economist la fel de eminent. Agricultura e la pământ,nu încap discuții. Dar eu aș merge și mai departe și aș spune că în aceiași situație se află și industria. Care,cum bine se știe,nu se situează prea sus față de cota zero. Așa e,se auzi un oftat general. Da,domnilor,așa e,interveni doct un doctor în fizica pământului. Cam totul în țara noastră e la pământ. Dar nu din vina noastră,stimați colegi cum pe nedrept ne acuză unii. Ci datorită faptului că și agricultura și industria și celelalte sunt atrase în jos,în mod obiectiv,de gravitația firească a pământului. Aveți dreptate,băi fraților,ridică două degete un mare mahăr de la ministerul muncii. Mai toate sunt la pământ. Dar vă dau o veste bună. Nu chiar toate. Spre pildă,cu nivelul de trai suntem în aer. Suntem în aer și cu altele. Spre exemplu,corupția. Dar să nu vorbim de frânghie în casa spânzuratului.
Adoptarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu a fost posibilă. Unii au fost pentru,alții contra. Au fost și dintre cei care de obicei se abțin ca să nu se pună rău nici cu unii nici cu alții. Că așa-i în democrație. În cele din urmă,obosiți de șampania roze și de secretarele în formă,domnii demnitari au ajuns la un consens. Situația nu e clară. Unde ne aflăm totuși? În aer sau la pământ ? Și,ca să nu se rămână cu treaba neterminată,au hotărât să amâne decizia finală pentru o nouă reuniune de taină. Un șugubăț,interesat mai mult de ce se afla pe masă,își spuse,dând peste cap ultimul pahar de Bohotin: Mari găgăuți,domnule! Cum de nu-și dau oare seama că de fapt în aer suntem noi,așa zisă clasă politică și că dacă nu vom ajunge repede cu picioarele pe pământ vom cădea de acolo de unde ne-am cocoțat într-un fel sau altul de n-o să se mai aleagă nimic din noi? E,într-adevăr,o întrebare.
De Grigore Toloacă
via http://bit.ly/1DLPRII
No comments:
Post a Comment