Tuesday 14 October 2014

Colindul sufletului


Gândurile sunt înfrigurate de același dor străin

Pierdute ca pașii în zăpadă,fără a ști de unde vin

Numai făclia trăirii e fantasma ce pare să învie

Rătăcită în crivățul uitării,precum o dragoste târzie

Visele de ieri sunt cuprinse într`o ceață de fiori

Dar văpăia destinului le topește azi până în zori

Iar vorbele stau ascunse sub o mantie a tăcerii

Înghețate de frigul năprasnic al predestinării

Ochii oglindesc un chip, de priviri stinse, troienit

Fără a ști că iubind, o vijelie sufletească au săvârșit

Vuietul inimii pare a fi nemantuit de un singur păcat:

De regret,ca promoroaca ce apasă sufletul încărcat

Azi,la fel ca ziua din ajun,iubirea e curată ca o neauă

Dar printre frânturi de gânduri,de nimic nu se ține seamă

În inima de amintiri fulguită,răsună colindul sufletului

Devenit dorința, de iubire viscolită, adresată Moșului..



Oneț Liana Emanuela




Cluj-Napoca





via http://bit.ly/1vZNYGa

No comments:

Post a Comment