Friday, 12 September 2014

Uite-mă ție


Două zile ieri se legănau bețive

Pe inelul gândurilor tale

și-au căzut, lovite de lumină,

au atins pământul roz al nopții

când, cu sufletul crăpat în stele

m-ai lipit de pieptu-ți,

tu, străine.


Universul tot călca pe pielea mea

și se-mpiedica-n oasele mele,

toată greutatea nopților fără perdea,

toate viețile trăite-n alte morți

furnicau acum pe inima-mi de sticlă,

căutând motive, ce să-ți zică,

ele, naivele.


Dac-am alergat după privirea ta

Nu te-ntoarce să mă cerți,

Râzi ușor și îmbrățișeazpâă-mă din greu,

Căci am fost nebună, eu sau alta,

Tu mă știi, sunt oameni și sunt eu ;


n-am ținut vreodată cont de semne,

am zburat mereu pe lângă străzi,

am iubit cimentul nopților iar ziua

mă-ngropam în flori regale; vezi,

să nu uiți că răni ca de războaie-am strâns

și am adunat petale de otravă-n vis

ca să te așez într-un ierbar de oameni,

să te am, să te-ofilesc de-asemeni.


Cangrenă sunt acum dacă m-arunci

și pulbere am fost pân’ să te-ntâlnesc.

Eu praf rămân și tu poți să mă sufli,

poți să-mi dai foc în pături și alcooli,

dar floare-ți sunt de reușesc să te iubesc.

Și lasă-mă s-o fac, mă ofliesc.



Enache Lorena-Ella




Elevă

Vaslui






via http://bit.ly/1xToUom

No comments:

Post a Comment