Trădare

N-ai echilibru pe umerii mei însângeraţi

cu frică de oameni

ai ştiut vreodată un fir de iarbă

să construiască poduri între cer şi pământ

să nu pot ridica urma tatălui

şi moartea mamei să murmure cântece de leagăn

încă lumina n-a trecut de piatră

cum nici îngerii nu ştiu de ce se numesc oameni

aşa nici poeţii nu ştiu de ce se numesc îngeri

sunt sedus de această religie care promite nimic

şi pot plânge zâmbi muri fără să cer voie

de-aş crea măcar o poezie nimeni nu-mi va spune

când va veni moartea

până atunci am să exist cât trebuie

De Sude Emil

via http://bit.ly/K5l704