Creație

Poate-i gândim,sau poate că nu,

Atunci cand scriem ,eu și tu,

Poate-i de bine sau poate că nu.

Dar totuși,în suflet,in inimi și-n minte:

La toți de-o potrivă,un dor ni-saprinde;

Dorul de vorbe,dorul de ”duh„

Cel ce te-ndeamna,să spui ce-ai de spus

Transpus într-o strofa,

Ca cea de mai sus.

Condeiul se mișcă,minte-i dictează,

Foaia cea alba se-negurează.

Iar ochii tăi ageri cerul scrutează

Lumina cea dalba te-nviorează.

Și muza cea buna îți spune-o idee

Ce-ți trece prin minte ca o scânteie.

Un rând,o strofă sau poate un gând,

Puse pe foaie,rând după rând.

Poate-i un sfat,poate-i o glumă,

Poate-i o maximă,una chiar bună?

Dar toate dea valma daca ar fii,

Te-ar face să știi,

Că iai produs cuiva bucurii.

Bucurii ce v-or reprezenta,

Un gand bun in mintea cuiva,

Un drum mai lin creeat calatorului,

Un gand de pace transmis cititorului.

Poate-alinare la o minte bolnavă,

Poate-o speranță pentru pleavă,

Poate-o povață cu semeție,

Sau poate vreun vis de măreție.

Bucurii rămase pe hartie,

Bucurii scrise cu vrednicie,

Pe-o simplă coală de hartie

Destinata tuturor,adică mie și ție.

Nu-i timp de fală,dar nici de sfială

E timpul să scrii vorba-ți domoală,

Și să te oprești din sporovăială;

Mai scrie un vers,prinde curak

Poate că maine-i mai bine ca azi!

De Zahari Mihai

via http://bit.ly/1mys3BQ