Prietenie

Ne-am întâlnit şi ne-am iubit,

O lume întreagă am minţit

Căci ne-am ascuns al nostru dor

De asprul lumii judecător.

Acum ne-am despărţit sfâşietor…

Tu ai fugit uitând de-al meu dor,

M-ai aruncat în gura lor,

A celor ce m-au sfâşiat în colţul măselelor.

Am încercat să schimb acest destin neiertător,

Mi-aş fi dorit să tranformăm durerea

În adierea caldă a vorbelor prietenilor..

Şi noi doi să fim prieteni dragi ce s-au iubit înduioşător.

Prietenia este grea ,

Ea este rece, este rea,

Vorbeşte fără de perdea cu noi,

Ne spune unde am greşit şi ce-i urât în noi.

Prieteni azi de am putea fi,

Lumina lunii am putea s-o strângem în cutii,

Pe care apoi să le legăm cu fundă

Şi lumii întregi să le dăruim alături de o rugă:

-Iartă-ne Doamne că n-am ştiut prieteni, noi a fi !

De Amza Eugen

via CitesteAstaCitesteAsta

http://citesteasta.ro/7702/prietenie/